„cine, la urma urmei, vorbește astăzi despre anihilarea armenilor?”

decizia mea de a ataca Polonia a sosit în primăvara anului trecut. Inițial, m-am temut că constelația politică mă va obliga să lovesc simultan Anglia, Rusia, Franța și Polonia. Chiar și acest risc ar fi trebuit să fie luat.

încă din toamna anului 1938 și pentru că am realizat că Japonia nu ni se va alătura necondiționat și că Mussolini este amenințat de acel nit-wit al unui rege și de ticălosul trădător al unui prinț moștenitor, am decis să merg cu Stalin.

în ultima analiză, există doar trei mari oameni de stat în lume, Stalin, Eu și Mussolini. Mussolini este cel mai slab, pentru că nu a reușit să rupă puterea coroanei sau a Bisericii. Stalin și cu mine suntem singurii care ne gândim la viitor și nimic altceva decât la viitor. În consecință, în câteva săptămâni voi întinde mâna către Stalin la frontiera comună germano-rusă și voi întreprinde redistribuirea lumii cu el.

puterea noastră constă în viteza noastră și în brutalitatea noastră. Genghis Khan a condus milioane de femei și copii la sacrificare-cu premeditare și o inimă fericită. Istoria vede în el numai fondatorul unui stat. Este o chestiune de indiferență față de mine ce va spune o civilizație vest-europeană slabă despre mine.

am emis comanda-și voi pune pe Oricine rostește doar un cuvânt de critică executat de un pluton de execuție-că scopul nostru de război nu constă în atingerea anumitor linii, ci în distrugerea fizică a inamicului. În consecință, mi-am pus formațiunile capului morții în pregătire-pentru prezent doar în est-cu ordine pentru a le trimite la moarte fără milă și fără compasiune, bărbați, femei și copii de derivare și Limbă Poloneză. Numai astfel vom câștiga spațiul de locuit (Lebensraum) de care avem nevoie. Cine, la urma urmei, vorbește astăzi despre anihilarea armenilor?

Kevork B. Bardakjian, Hitler și genocidul armean (Cambridge, Massachusetts: Institutul Zoryan, 1985).
textul de mai sus este versiunea în limba engleză a documentului German înmânat lui Louis P. Lochner la Berlin. A apărut pentru prima dată în Lochner ‘ s Ce zici de Germania? (New York: Dodd, Mied & Co., 1942), PP.1-4. Tribunalul de la Nuremberg a identificat ulterior documentul ca fiind L-3 sau Exhibit USA-28. Alte două versiuni ale aceluiași document apar în apendicele II și III. pentru originalul german cf. Akten zur Deutschen Auswartigen Politik 1918-1945, Seria D, volumul VII, (Baden-Baden, 1956), PP.171-172.