există mai multe abordări terapeutice care sunt utile pentru a îmbunătăți disponibilitatea clienților de a schimba. Este important, totuși, să ne dăm seama că toate aceste strategii se bazează pe aceeași sugestie: motivația de a schimba este provocată de client și nu impusă din exterior. Folosirea coerciției, persuasiunii sau confruntării constructive va realiza puțin dacă Clientul este pur și simplu „nepregătit” să se schimbe. Este sarcina clientului să articuleze și să rezolve propria ambivalență în raport cu schimbarea.

etapele schimbării

Prochaska & DiClemente (1983) a propus un cadru care cuprindea diferite etape ale schimbării. Punerea acestor etape în perspectiva consilierii poate ajuta consilierul să înțeleagă provocările din procesul de schimbare. Au fost propuse șase etape, împreună cu caracteristici și tehnici particulare pentru a sprijini clientul în avansarea:

• Pre-contemplare: clientul nu are încă în vedere opțiunea de a-și schimba viața. Tehnicile utile în această etapă includ: validarea lipsei de pregătire; încurajarea reevaluării modelelor comportamentale actuale; încurajarea auto-explorării și a gândirii progresive; înțelegerea riscurilor și limitărilor implicate în procesul de schimbare.
• contemplare: clientul este indecis cu privire la schimbare. Schimbarea imediată este puțin probabil să apară, cu toate acestea, ar putea avea loc în termen de o lună sau cam asa ceva. Tehnicile utile în această etapă includ: clarificarea clientului că decizia este a lui sau a ei; încurajarea evaluării beneficiilor și dezavantajelor; promovarea responsabilității; vizualizarea rezultatelor pozitive.
• pregătire: schimbarea începe să se dezvolte, iar clientul testează mediul pentru a ‘obține o senzație’ a întregului proces. Tehnicile utile în această etapă includ: asistarea rezolvării problemelor și identificarea obstacolelor; dezvoltarea rețelelor de susținere prin familie, prieteni și alții (în special dacă procesul de schimbare este radical); verificarea abilităților clientului față de schimbare; încurajarea auto-recompensării și dezvoltarea treptată.
• acțiune: aceasta este faza critică în care Clientul se va schimba sau va reveni la vechile obiceiuri. De obicei durează între 3-6 luni. Tehnicile utile în această etapă includ: Asistarea clientului în a deveni mai eficient în procesul de schimbare și în conducerea comportamentului; Asistarea clientului în depășirea sentimentelor de pierdere și nostalgie, subliniind în același timp beneficiile pe termen lung ale procesului.
• întreținere: această etapă se referă la angajamentul continuu de a susține noul comportament. Este perioada clasică în care noile obiceiuri se dezvoltă în sarcini de rutină. Tehnicile utile în această etapă includ: follow-up și suport motivațional; prezentare generală a valorilor și beneficiilor derivate din noile comportamente; discutarea coping cu recidiva.
• recidivă: în această etapă, se reiau vechile obiceiuri și comportamente care pot afecta încrederea în sine și credințele clientului. Acest lucru implică de obicei un declanșator, cum ar fi întâlnirea cu un vechi prieten din perioada anterioară schimbării sau desfășurarea unei activități care este percepută ca făcând parte din stilul de viață vechi. Tehnicile utile în această etapă includ: evaluarea cu clientul a fost declanșată recidiva; reevaluarea motivației și stabilirea unor obiective și surse motivaționale suplimentare; planificarea unor strategii de coping mai eficiente.

Interviu motivațional

interviul motivațional este o tehnică recentă care are ca scop îmbunătățirea nivelurilor motivaționale ale clientului, cu accent explicit pe încurajarea responsabilității și acțiunii din partea clientului. Rezultatul dorit al acestei tehnici este de a face clientul proactiv și decisiv spre schimbare.

cinci principii generale ale interviului motivațional includ: exprimarea empatiei, dezvoltarea discrepanței, evitarea argumentelor, rularea cu rezistență și susținerea autoeficacității. Prin utilizarea acestor principii, consilierul își propune să dezvolte încrederea în sine a clientului și capacitatea de a face față procesului de schimbare. Acest lucru se realizează atât prin dezvoltarea de micro-abilități (similare procesului de coaching) care au ca scop crearea unor comportamente eficiente și eficiente, cât și prin dezvoltarea conștientizării emoționale care să sprijine Clientul în depășirea provocărilor ca urmare a schimbării.

un aspect crucial al acestei tehnici este concentrarea constantă pe partea pozitivă a lucrurilor. Odată ce aceasta devine o sarcină de rutină, este mai ușor pentru client să dezvolte o mentalitate pozitivă pentru a atinge obiectivele prestabilite. Strategiile motivaționale de intervievare sunt deosebit de utile atunci când sunt integrate cu etapele modelului de schimbare.

abordare centrată pe Client

dezvoltată de Carl Rogers în anii 1940, această abordare s-a dovedit utilă pentru o comunicare eficientă și constructivă. Se concentrează pe capacitatea clientului de creștere și schimbare, folosind acceptarea necondiționată ca motivator (care încurajează clientul să dezvolte, de asemenea, o considerație pozitivă necondiționată).

„tehnica principală de consiliere centrată pe client este de a asculta în mod activ și de a reflecta declarațiile clientului într-o manieră non-directivă, fără judecată, oferind astfel un mediu sigur pentru auto-explorarea clientului. Consilierea centrată pe Client se bazează pe dezvoltarea unei relații consilier-client bazată pe considerație necondiționată, adesea pe mai multe sesiuni de o oră. Această relație permite consilierului să clarifice sentimentele clientului fără a impune evaluări sau valori externe.”(Sheon, 2004)

unul dintre aspectele acestui tip de relație de consiliere este perspectiva că clientul și consilierul sunt parteneri, mergând împreună spre un scop comun. Această perspectivă a unui parteneriat în procesul terapeutic este o abordare populară în life coaching și are beneficii directe pentru motivația clientului și construirea raportului relației.