în locul unui rezumat, iată un scurt fragment al conținutului:

de ce a devenit fiul lui Dumnezeu om? Poate că nu este cu totul otiose să abordăm-încă o dată-una dintre cele mai faimoase întrebări din teologie: dacă Adam nu ar fi păcătuit, ar fi devenit fiul lui Dumnezeu om?.1 în acest articol doresc doar să arunc o privire mai atentă asupra punctului de vedere „Tomist” în lumina criticilor recente (și nu atât de recente). Prin urmare, vom lăsa din cont întrebări precum, contează oricum? sau cui îi pasă?.2 de asemenea, nu voi discuta despre existența lui Adam! Din câte știu, primul scriitor care și-a pus această întrebare a fost Irineu.3 Adv. 5,14 este dedicat dovedirii că, dacă trupul nostru nu ar fi avut nevoie de mântuire, Hristos nu ar fi asumat-o. El luptă împotriva ereticilor care au negat realitatea trupului lui Hristos. Irineu răspunde că, dacă Hristos nu a luat: carne și sânge, el nu ne-ar fi putut răscumpăra (PG 7,1160-1163) . Dar el afirmă, de asemenea, în mod explicit: Dacă n-ar fi fost trup de mântuit, Cuvântul lui Dumnezeu nu s-ar fi făcut trup. (1161) 1 unele literaturi recente pe această temă: R. Garrigou-Lagrange, „de motivo incarnationis”, Acta Acad. Pont. Rom. S. Thornae 10 (1944), 7-45; J. F. Bonnefoy, „la question hypothetique”, Rev. T~ol. 14 (1954), 827-868; P. De Letter, „dacă Adam nu ar fi păcătuit” ITQ 28 (1961), 115-125; G. Martelet, „sur le motif de l ‘incamation”, în Problemes actuels de christologie, ed. Bouesse-Latour (Paris: Descleee de Brouwer, 1965), 85-80; G. Tessarolo, la necessitd dell ‘ incarnazione presso Vasquez, disertație de Teologie la Gregorianum, (Roma 1942). D. J. Unger, „dragostea lui Dumnezeu motivul principal al Întrupării conform lui Isaac din Ninive”, Franc. Armăsar. 9 (1949), 148-155; „Robert Grosseteste despre motivele întrupării”, ibid., 16 (1956), 1-86; E. Doyle, „John Duns Scotus și locul lui Hristos”, cler Review 57 (1972), 667-675. 2 potrivit lui E. Mascall, importanța de a fi om, (Londra: Oxford University Press, 1959), 92-98: „controversa este în mare parte una academică.• * Multe dintre datele istorice sunt date de Martelet, op. cit., 46-60. 288 DE CE A DEVENIT FIUL LUI DUMNEZEU OM? 289 Irineu scria despre anul 180. Șaizeci sau șaptezeci de ani mai târziu, Origen și-a pus aceeași întrebare.4 „atâta timp cât există păcat”, spune el, ” jertfa trebuie făcută. Dar să presupunem doar că nu ar fi fost păcat: dacă nu ar fi existat niciodată păcat, nu ar fi fost nevoie ca fiul lui Dumnezeu să fie făcut Miel (al jertfei) și nu ar fi trebuit să fie sacrificat în trup; el ar fi rămas ceea ce era la început, Dumnezeu Cuvântul.”Atanasie 5 și Ioan Gură de aur 6 L-au urmat pe Origen în Răsărit. În Occident, Augustin a predat aceeași doctrină. În Sermo 174 7 el afirmă categoric: dacă omul nu ar fi pierit, Fiul omului nu ar fi venit. Glosul are celebra frază, ” Tolle morbos, toile vulnera, et nulla est medicinae causa.”8 găsim aceeași doctrină în Chiril al Alexandriei, 9 Leon cel Mare, 10 Grigorie / 1 și alții. În Evul Mediu, însă, au început să se ridice voci de protest. Părinții, în special grecii, au pus adesea ca motiv al Întrupării îndumnezeirea sau adoptarea omului, aproape, s-ar părea, în afară de faptul păcatului. Primul, însă, care a răspuns Explicit afirmativ la întrebarea noastră a fost Honorius din Autun (a murit după 1130), care a spus că păcatul primului om a fost cauza, nu a întrupării, ci a morții și a condamnării. Întruparea a avut loc pentru că Dumnezeu a predestinat omul la îndumnezeire.12 teorii similare au fost expuse de Rupert din Deutz / 3 Alexandru din Hales 14 și Albert cel Mare.15 Alexandru din Hales, Pentru * In Num • hom. ~4, 1, PG 1~, 756 (Enchir. Patr. Rouet 49~). 5 Adv.Arianos Sau. ~. 56 (r ~65). 6 În Evr. hom. 5, 1, (R 1~18). 1 R 1517. 8 Citat de S. Thomas, Summa Theol., III, q. 1, a.3, sed contra. Cf. Augustine, Enchiridion…