într-o vizită la Uluru (fosta Ayers Rock) în Australia centrală la sfârșitul anilor 1980, masa unitară de gresie care se ridică din corpul Pământului i-a apărut lui Kapoor nici ca o masă unitară, nici solidă. L-a inspirat să realizeze o sculptură care iese din peretele alb al galeriei ca formă însărcinată. Pentru ca forma să fie considerată gravidă, trebuia să fie ovală și nu rotundă. El a observat când ” atenuând ovalul în suprafața plană a peretelui, s-a întâmplat ceva remarcabil. Forma a dispărut”.

văzută din față, prezența sa este sugerată de o umbră difuză pe perete. Proeminența sculpturii de pe perete ca oval poate fi văzută doar din lateral. Sculptura îmbină prezența și absența făcând materialul obiectului să dispară în subiectul său Imaterial, în același mod argila dispare odată ce devine o oală sculptată. Văzută împotriva Marii scări a lucrărilor sale publice, această sculptură relativ mică este o afirmație sublimă despre fecunditatea începuturilor creative.

Text: Gavin Jantjes